Prima urcare

Bun. Avem asa : masina bifat, echipament bifat, benzina gasim pe toate drumurile, entuziasm maxim (visul devine realitate, esti nebun ?!). 100 de euro inscrierea si s-a rezolvat. Gata cu visele, trecem in real, ma dau la curse frate ! Da' intre spectator si participant " e niste diferente". A trebuit sa ajung de vineri pentru verificari tehnice si administrative. Habar n-aveam ce trebuie sa fac, unde ma duc. Eram exact vitelul de la poarta noua - nimic interesant de povestit, eram definitia dezorientarii. Sambata a inceput cu adevarat ceea ce asteptam de ani de zile : primul start, prima urcare, eu, imbracat in uniforma de lupta, izmene pe dedesupt (nu era frig dar asa prevede regulamentul), o casca pe care o simteam ca avand greutatea unui sac de ciment, hans-ul pe care abia am reusit sa mi-l pun la gat, manusile (nici manusile nu erau pt zapada), ghete ... centurile cica le stransasem corespunzator - cand am ajuns la start oficialul mi-a deschis usa si mi le-a strans pana m-a lipit de scaun. Auzi la el :"strange-ti centurile k-lumea ca te pierzi prin masina". Imi tremura stomacul gol de emotii . Gol de mancare pt ca n-am putut sa mananc nimic, de emotii era plin. Si s-a intamplat. 3.2.1 START. Pana sus la finish nu mai imi amintesc mare lucru. Traseul l-am vazut mai bine la coborare cand mergeam in coloana. Am observat ca erau si specatatori si arbitrii pe margine :)Pomi verzi... frumos :) Mai jos sunt si cateva poze foarte faine facute de domnul Catalin Stoia care a facut in asa fel incat sa para ca am mers mai tare :P . Nu va speriati e masina mea, RPM-ista, dar cum la Pitesti se fac inmatricularile greu, la prima cursa s-a numit eLiXiRa :)  
                                                                                                                         

























Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Pacienta s-a intros acasa

Cine sunt si ce vreau