@ 6500 rpm +

Sa mergi la coasta fara o duba de asistenta plina de scule si mecanici e ca si cum .... (nu gasesc nici o comparatie buna, dar intelegeti voi ca nu e de bine). Ei bine, d-aia am luat Logan ca cica se strica greu si se repara usor. Si chiar asa s-a intamplat, mai putin la Ranca, unde "am platit meniul dar am plecat cu burta goala". Duminica, adica fix in ziua de concurs, masina a intrat in concediu medical dupa ce s-au imbolnavit pe rand doua conducte de servo, si in final si pompa. Peisajul si cafeaua m-au tinut in viata  :) La una din urcari am ajuns la finish cu masina fumegand .... lichid peste tot..... horror. Asa ca am impachetat si am plecat batraneste catre casa. Povestea scurta in imagini e pe youtube inca de atunci ( APASA AICI PT VIDEO) . Si asa am invatat ca la curse masinile se mai si strica... Chiar si Loganul :p

Bun. Avem asa : masina bifat, echipament bifat, benzina gasim pe toate drumurile, entuziasm maxim (visul devine realitate, esti nebun ?!). 100 de euro inscrierea si s-a rezolvat. Gata cu visele, trecem in real, ma dau la curse frate ! Da' intre spectator si participant " e niste diferente". A trebuit sa ajung de vineri pentru verificari tehnice si administrative. Habar n-aveam ce trebuie sa fac, unde ma duc. Eram exact vitelul de la poarta noua - nimic interesant de povestit, eram definitia dezorientarii. Sambata a inceput cu adevarat ceea ce asteptam de ani de zile : primul start, prima urcare, eu, imbracat in uniforma de lupta, izmene pe dedesupt (nu era frig dar asa prevede regulamentul), o casca pe care o simteam ca avand greutatea unui sac de ciment, hans-ul pe care abia am reusit sa mi-l pun la gat, manusile (nici manusile nu erau pt zapada), ghete ... centurile cica le stransasem corespunzator - cand am ajuns la start oficialul mi-a deschis usa si mi le-a strans p

De la Revelion incoace numar zilele ramase pana in aprilie cand incep cursele din 2019. Dupa ultima cursa din 2018 eram ca elevul la inceputul vacantei de vara. Ce teme ?!.... am 3 luni la dispozitie. Ei bine intre octombrie si aprilie sunt 6 luni.... juma' de an. Si tot nu e nicioadata de ajuns. Masina e in lucru, am usurat-o cu vreo 50 de kile, are un traseu de evacuare nou dar mai sunt multe de facut. Asta ma face sa fiu intre ciocan si nicovala. Ma bucur ca mai e putin pana in aprilie : "yeeeeeeyyy". Dupa care imi bubuie inima in piept ca "obiectu' muncii" nu e gata. Extraveralul se da fara reteta ? :))