@ 6500 rpm +

Sa mergi la coasta fara o duba de asistenta plina de scule si mecanici e ca si cum .... (nu gasesc nici o comparatie buna, dar intelegeti voi ca nu e de bine). Ei bine, d-aia am luat Logan ca cica se strica greu si se repara usor. Si chiar asa s-a intamplat, mai putin la Ranca, unde "am platit meniul dar am plecat cu burta goala". Duminica, adica fix in ziua de concurs, masina a intrat in concediu medical dupa ce s-au imbolnavit pe rand doua conducte de servo, si in final si pompa. Peisajul si cafeaua m-au tinut in viata  :) La una din urcari am ajuns la finish cu masina fumegand .... lichid peste tot..... horror. Asa ca am impachetat si am plecat batraneste catre casa. Povestea scurta in imagini e pe youtube inca de atunci ( APASA AICI PT VIDEO) . Si asa am invatat ca la curse masinile se mai si strica... Chiar si Loganul :p

Bun. Avem asa : masina bifat, echipament bifat, benzina gasim pe toate drumurile, entuziasm maxim (visul devine realitate, esti nebun ?!). 100 de euro inscrierea si s-a rezolvat. Gata cu visele, trecem in real, ma dau la curse frate ! Da' intre spectator si participant " e niste diferente". A trebuit sa ajung de vineri pentru verificari tehnice si administrative. Habar n-aveam ce trebuie sa fac, unde ma duc. Eram exact vitelul de la poarta noua - nimic interesant de povestit, eram definitia dezorientarii. Sambata a inceput cu adevarat ceea ce asteptam de ani de zile : primul start, prima urcare, eu, imbracat in uniforma de lupta, izmene pe dedesupt (nu era frig dar asa prevede regulamentul), o casca pe care o simteam ca avand greutatea unui sac de ciment, hans-ul pe care abia am reusit sa mi-l pun la gat, manusile (nici manusile nu erau pt zapada), ghete ... centurile cica le stransasem corespunzator - cand am ajuns la start oficialul mi-a deschis usa si mi le-a strans p...

De la Revelion incoace numar zilele ramase pana in aprilie cand incep cursele din 2019. Dupa ultima cursa din 2018 eram ca elevul la inceputul vacantei de vara. Ce teme ?!.... am 3 luni la dispozitie. Ei bine intre octombrie si aprilie sunt 6 luni.... juma' de an. Si tot nu e nicioadata de ajuns. Masina e in lucru, am usurat-o cu vreo 50 de kile, are un traseu de evacuare nou dar mai sunt multe de facut. Asta ma face sa fiu intre ciocan si nicovala. Ma bucur ca mai e putin pana in aprilie : "yeeeeeeyyy". Dupa care imi bubuie inima in piept ca "obiectu' muncii" nu e gata. Extraveralul se da fara reteta ? :))